Ce este ITP-ul?

Inspecția Tehnică Periodică

Așa cum îi spune și numele ITP-ul este o inspecție tehnică ce trebuie făcută la o anumită perioadă de timp tuturor autovehiculelor care circulă pe drumurile publice. ITP-ul se poate face în reprezentanțele Registrului Auto Român din toata țara sau în cadrul stațiilor ITP autorizate de către Registru în acest sens.

Cât de des trebuie făcut ITP-ul?

Periodicitatea la care trebuie făcută această inspecție diferă în funcție de tipul autovehiculului după cum urmează:
ITP la 6 luni: autovehiculele TAXI, autovehiculele SCOALA, autovehiculele folosite în regim de închiriere și cele folosite pentru transport alternativ (Uber, Bolt etc)
ITP la 1 an: autovehiculele ce au o vechime mai mare de 12 ani inclusiv, autovehiculele destinate transportului de marfuri
ITP la 2 ani: autoturisme cu o vechime mai mică de 12 ani, ​mopede, motociclete, mototricicluri şi cvadricicluri 
Vechimea autovehiculelor prezentate la ITP se stabileşte prin diferenţa dintre anul executăriiITP şi anul fabricaţiei înscris în rubrica aferentă din cartea de identitate a vehiculului. 

Ce acte trebuie să am la mine?

La efectuarea Inspecției Tehnice Periodice este obligatorie prezentarea următoarelor documente:
C.I.V - Cartea de Identitate a Vehiculului în original (sau copie conform cu originalul doar în cazul vehiculelor achiziționate în sistem leasing)
Certificat de înmatriculare sau înregistrare, după caz.
Act de identitate al persoanei ce se prezintă cu vehicululul la ITP
Asigurarea RCA valabilă la momentul efectuării ITP

Defecte minore sau majore/periculoase?

Cu ocazia efectuării ITP se pot descoperi unele defecțiuni pe care legea le-a împărțit în 3 categorii după cum urmează:

1 - defecte minore (DMI) - deficienţele care nu au un efect semnificativ asupra siguranţei vehiculului sau impact asupra mediului, precum şi alte neconformităţi minore
2 - defecte majore (DMA) - deficienţele susceptibile să compromită siguranţa vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să-i pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, precum şi alte neconformităţi mai importante
3 - defecte periculoase (DP) - deficienţele care constituie un risc direct şi imediat la adresa siguranţei rutiere sau care au impact major asupra mediului.

Un autovehicul la care, în urma inspecției, au fost descoperite defecte minore, poate trece ITP. În schimb autovehicuele la care se decoperă defecte majore sau periculoase nu vor trece ITP iar valabilitatea acesteia se anulează (dacă aceasta mai este valabilă).

Voi încerca să explic în termeni uzuali și cu exemple diferența dintre fiecare categorie de defecte pentru o înțelegere mai facilă.
Defectele minore sunt, așa cum spuneam mai sus, defecte ce nu afectează siguranța autovehiculului. Ce înseamnă asta?  Să luăm ca exemplu parbrizul autoturismului. Dacă în raza de acțiune a ștergătoarelor acesta are o singură deteriorare (ciupitură) sau decolorare a cărei dimensiune poate fi încadrată într-un cerc imaginar cu diametrul de cel mult 10 mm acesta este un defect minor. Tot defect minor este și o fisură în afara zonei de acţiune a ştergătoarelor de parbriz însă dacă fisura intră în zona de baleiaj a ștergătoarelordevine defect major.
Alt exemplu de defect minor este nefuncționarea uneia din lămpile ce luminează numărul de înmatriculare dacă mașina respectivă este dotată cu 2 lămpi. Dacă însă mașina este dotată doar cu o singură lampă și aceasta nu funcționează acesta este defect major.
La sistemul de iluminat, orice bec care nu funcționează este defect major cu o singură excepție: lămpile pentru mers înapoi și exemplul de mai sus.
La sistemul de direcție nu există defecte minore. Pe șleau spus dacă bate un pic e defect major iar dacă bate rău e defect periculos.
În cazul sistemului de frânare rezultatul testului, realizat pe standul cu role, trebuie să atingă anumite valori minime după cum urmează:
- autovehicule produse până în anul 2011 coeficientul de frănare la frâna de serviciu trebuie să fie de minim 50% pe fiecare punte în parte și implicit coeficientul total trebuie să fie de minim 50%.
- ​autovehicule produse începînd cu anul 2012 coeficientul de frănare la frâna de serviciu trebuie să fie de minim 50% pe fiecare punte în parte și coeficientul total trebuie să fie de minim 58%.
- la toate autovehiculele coeficientul de frănare la frâna de staționare trebuie să fie de minim 16%.
La frâna de serviciu este acceptată o diferență a forței de frânare între roțile aceleiași punți de maxim 30%. La frâna de staționare este acceptată o ​diferență a forței de frânare între roți de până la 99% cu condiția ca eficiența să fie de minim 16%.

Mai multe detalii se pot găsi pe site-ul www.rarom.ro